Un val de profeții apocaliptice se abate zilele acestea peste britanici, încercând să-i sperie că o eventuală ieșire din Uniunea Europeană va atrage după sine cele mai groaznice flageluri: războiul, terorismul și, cel mai înfricoșător, prăbușirea economică și sărăcia generalizată.

Or, la o aruncătură de băț de Marea Britanie se află o țară care a respins de două ori intrarea în UE. Ultima oară, în 1994, după care a devenit o super-putere economică: locul V în lume după bogăția pe cap de locuitor.

Rata șomajului în Norvegia este de 4.4%, comparativ cu 5,1% în Marea Britanie. Salariul mediu anual în Norvegia este de peste 53.000 de euro, aproape dublu față de cel din Regatul Unit.

Kathrine Kleveland, conducătoarea campaniei anti-UE în Norvegia, susține că partizanii pro-UE folosesc aceleași strategii apocaliptice ca înainte de referendumul din 1994.

Într-o declarație pentru Mirror, ea afirmă:

„Spuneau că vom pierde 100.000 de locuri de muncă, că economia va fi lovită, dar totul s-a dovedit fals. Economia noastră a crescut și nu s-au desființat locuri de muncă.”

Mai mult, legăturile economice dintre Norvegia și UE au rămas foarte strânse. Ma mult de 80% dintre exporturile norvegiene merg spre UE, ca și majoritatea producției naționale de gaze naturale.

Norvegia are acces la piața unică, ca membră a European Economic Area, iar în țara scandinavă, cu o populație de 5 milioane de persoane,  au intrat anul trecut 27.000 de muncitori din UE. Marea Britania a primit 215.000, adică de aproape zece ori mai mulți, la o populație de circa 13 ori mai mare.

Ministrul norvegian pentru Europa, Elisabeth Aspaker, se plânge că țara sa nu participă la deciziile UE:

„Când vine vorba de decizia finală, noi nu participăm. Dar asta e regula jocului.”

Iar Kristin Skogen Lund, șefa patrinatului norvegian, nuanțează:

„Nu ne este bine pentru că suntem în afara UE, ci pentru că avem mult petrol.”

Atât Norvegia cât și Marea Britanie au descoperit petrol și gaze în Marea Nordului, în anii 1970. Însă, în timp ce guvernele britanice au optat pentru câștigul facil de bani, prin privatizarea Britoil, în 1982 și a British Gas, în 1986, Norvegia și-a păstrat proprietatea asupra majorității bogățiilor naționale.

Rezultatul: anul trecut, Marea Britanie a încasat 2,67 de miliarde de euro din redevențe și alte taxe pe producția de petrol și gaze, în vreme ce Norvegia a câștigat 34,29 de miliarde de euro.