Cunoscutul jurnalist Dumitru Tinu a fost „ochii și urechile” Partidului la Praga, în timpul invaziei puse la cale de URSS și a stat mai mult de un an la Helsinki când s-au pus bazele OSCE

Invazia Cehoslovaciei din 20 august 1968 a fost de maximă importanță pentru politica dusă de Ceaușescu. Deși membră a Tratatului de la Varșovia, invazia din 20 august s-a făcut fără participarea României. Partidul trebuia să fie informat, așa că trei jurnaliști au fost trimiși la fața locului. Ca în filme, urcați clandestin în tren, Romulus Căplescu, de la Agerpres, Ilie Ciurăscu de la Televiziunea Română şi Dumitru Tinu de la ziarul Scînteia au fost trimiși la fața locului. „Erau jurnalişti, dar au fost în același timp ochii şi urechile conducerii acolo”, povestește Andrei Tinu, fiul jurnalistului, în noua sa carte, „Scînteia de la Praga”, ce va fi lansată mâine.

Acela a fost momentul de cotitură pentru cariera jurnalistului Dumitru Tinu, format ca specialist în probleme de politică externă. Fără a fi membru de partid, Tinu se ocupa de toate problemele externe importante care vizau România și călătorea mult în străinătate. A petrecut mai mult de un an la Helsinki, când s-au pus bazele OSCE, dar a fost și la ONU.

Cariera sa a fost curmată brusc în ianuarie 2003, când Dumitru Tinu, pe atunci director al ziarului Adevărul, a murit într-un dubios accident de mașină. Diagnosticul oficial: „Hemoragie meningocerebrală și fractură de coloană”, dar ancheta Parchetului nu a lămurit întrutotul cazul. „Cred că nu a murit în acel stupid, imposibil, accident de circulație. Cred, dosarul Dumitru Tinu s-a încheiat cu moartea sa. Din momentul acela am 30 de ani în care dosarul va rămâne, probabil, clasat”, a spus Andrei Tinu într-un interviu pentru EVZ.

Despre Dumitru Tinu s-a spus că a fost „propagandist zelos” și chiar „informator”, iar Andrei Tinu încearcă să lămurească misterul.

- EVZ: Ce ți-a povestit tatăl tău despre evenimentele de la Praga?

- Andrei Tinu: Îmi aduc vag aminte. Mi-a spus că a fost luat pe nepregătite, că a ajuns clandestin în Cehoslovacia, ascuns într-un tren şi că a început să transmită de acolo. Aveam 17 ani și nu mă interesa atât de mult la momentul respectiv. Dar am găsit în arhivă corespondenţa transmisă de el. Ei au fost jurnalişti, dar au fost în același timp ochii şi urechile conducerii. Tatăl meu vorbea cu soldații ruși, cu cei polonezi, pentru că știa rusă, poloneză, bulgară. Pe urmă transmiteau.

- De la cine a aflat Ceaușescu că a fost invadată Praga?

- Unii zic că a fost informat direct de tatăl meu, alte surse resping ipoteza aceasta, pentru că tatăl meu se afla la București. Cel mai probabil Eugen Ionescu l-a sunat pe Paul Niculescu- Mizil, pentru că el locuia undeva la periferie și a auzit primele tancuri. Există și o a treia ipoteză, de la Ambasada URSS a venit o notă verbală în care se spunea că țările din Tratatul de la Varșovia au intrat în Cehoslovacia.

- Au existat tot felul de legende despre Dumitru Tinu.

- Am căutat la Arhivele Securității și nu am găsit un dosar de informator al tatălui meu. Nu am găsit în schimb nici un dosar de urmărit. Ceea ce este straniu, pentru că trebuia să fie cel puțin urmărit. Există posibilitatea să fie clasificat. Mi s-a mai sugerat că documentele despre Dumitru Tinu se vor declasifica peste 30 de ani. Eu sunt tânăr, am să revin. Chiar și așa, dacă există un dosar clasificat nu înseamnă că sunt lucruri rele. Sunt lucruri pe care le-a făcut în interesul României: Praga, ONU, Helsinki...

- Ce a însemnat finalul?

- S-a zis atunci că serviciile rusești... N-aș crede. De obicei serviciile rusești n-ar fi lucrat atât de grobian. Moartea sa și detaliile, probele, conduc către ideea că nu a fost un accident clasic. Părea suspect, ei ar fi făcut mai natural.

Colegii l-au uitat

- Cu prietenii tatălui tău ai mai ținut legătura?

- Nu. Prieteni dintre colegi nu prea a avut, dovadă fiind faptul că după moartea sa niciunul dintre ei nu s-a preocupat de împrejurările în care a murit. Nu păreau să mai știe nici de existența mea. Cristian Tudor Popescu, Adrian Ursu, Bogdan Chiriac când mă vedeau la tribunal se ascundeau după ziduri. Mie mi-a trecut. Sunt supărat că atunci când a murit, nimeni nu și-a vreo întrebare. Un coleg si un prieten al tatălui meu este Romulus Căplescu care mi-a dezvăluit că tatăl meu este persoana cu care a petrecut cel mai mult timp în viață. S-au cunoscut la Scînteia și au stat în același birou 8 ore pe zi, cinci ore pe săptămână până după Revoluție”.

Cartea, un omagiu pentru fostul jurnalist

„«Scînteia de la Praga» este un omagiu pe care vreau să-l aduc tatălui meu, jurnalistul Dumitru Tinu, de la a cărui naștere se împlinesc, pe 21 octombrie 2015, 75 de ani. Titlul lucrării nu este ales întâmplător, ci se constituie el însuși într-un omagiu adus ziaristului Tinu. Tânăr jurnalist al organului de presă al CC al PCR, «Scânteia », Dumitru Tinu avea să fie, la doar 28 de ani, martorul, împreună cu colegii săi Romulus Căplescu și Ilie Ciurescu, acelei grozăvii a istoriei contemporane”, explică Andrei Tinu, autorul volumului. „Scînteia de la Praga”, prelucrare a tezei de doctorat a autorului, va fi lansată astăzi în Sala de Marmură din incinta Casei Presei Libere în prezența mai multor oficiali. Vor fi prezenți Ambasadorul Slovaciei la București, E.S. Dl Ján Gabor, Viceconsulul Republicii Cehe, dar și un participant la acele evenimente, Romulus Căplescu. Invadarea Pragăi, Bratislavei și a întregii Cehoslovacii de către trupele armatelor celor cinci țări membre ale Organizației Tratatului de la Varșovia, în noaptea de 20 spre 21 august 1968, a produs uimire și a stârnit un val de proteste din partea cancelariilor occidentale, producând totodată o ruptură și în interiorul Blocului Răsăritean.

FOTO: Andrei Tinu