Câteva rânduri reactualizate pe care le-a scris Andrei Pleşu despre cel care a fost „Conu' Neagu”: „Ţin foarte mult la domnul Neagu Djuvara. Simplu. Fără farafastîcuri omagiale, fără flaterie de salon, fără piruete adulatorii. Îmi place mult omul, omul întreg, vorba lui, purtarea lui, hazul lui”.
"(...) E motivul pentru care mă plictisesc, uneori, textele – indubitabil de bună-credință – care se adună în jurul aniversării sale de acum: a împlinit 100 de ani! Ca și cum a apuca suta este, în sine, un merit. Ca și cînd ar avea sens să feliciți pe cineva că n-are ulcer, că nu i-au căzut dinții, că nu i-au albit sprîncenele… "
Despre „boieria“ sa:
"Îl iubim și îl admirăm pentru că e „de familie bună“. Faptul în sine e de necontestat, iar conu’ Neagu ilustrează, într-adevăr, cum puțini o mai pot face astăzi, „calitatea“ stirpei, noblețea obîrșiilor, prestigiul continuității de castă. Dar, iarăși, cunosc și boieri autentici, „cu pedigree“, care nu-și onorează arborele genealogic.
Ne puteți urmări și pe Google News
„Numele“ e tot ce pot oferi. Dl Djuvara, onorat de numele său și respectuos cu strămoșii săi (ale căror portrete îi decorează elocvent apartamentul), e din altă „familie“. Ca și celălalt boier de care am avut parte încă dinainte de 1989: conu’ Alecu Paleologu. Cine i-ar fi putut ignora ascendența? Dar nu obosea să spună că boieria fără inteligență și fără bun-simț nu face doi bani. Cu alte cuvinte, pentru el, opusul adevăratei boierii nu era „originea sănătoasă“, ci prostia, cu însoțitorii ei clasici: fudulia și mîrlănia. Așa că nu „boieria“ e rațiunea amorului meu pentru Neagu, ci modul boieresc în care o întrupează", mai mult puteţi citi AICI.
Recomandările noastre
