Editura Evenimentul si Capital

Amintirile pomilor din grădina mea | Istoriile lui Alex Ștefanescu

Autor: | | 5 Comentarii | 2194 Vizualizari

Pomii din grădina mea (peste o sută) au amintiri. Cei doi „ginkgo biloba”, așezați la mică distanță unul de celălalt, ca să nu se simtă singuri, mi-au fost aduși în dar de ziua mea, în 2014, de MIHAI ȘORA și LUIZA PALANCIUC. (Tot ei miau dăruit atunci un tort în formă de mașină de scris atât de bine făcut încât cu greu a îndrăznit cineva să-l taie.)

Vișinul cu cea mai armonioasă coroană se mândrește cu faptul că întrun an a fost... cules de NICOLAE MANOLESCU. Cunoscutul critic literar, certat de mama lui (pe atunci în vârstă de 95 de ani), că nu procurase vișine pentru dulceață (și vișine nu se mai găseau la piață), m-a rugat să-l scot din încurcătură. L-am invitat la mine la grădină și, sub soarele de vară, a cules cu mâna lui fructele pentru dulceață. Avea aerul unui om fericit.

Cu două luni înainte, același vișin, plin de flori albe, îmi servise drept decor paradisiac pentru o fotografie a mea cu o divă: ALEXANDRA COMAN. Ea mai făcuse fotografii (nu la mine în grădină, ci pe scena unor săli de concerte și de operă din Europa), cu Luciano Pavarotti, Plácido Domingo și José Carreras. Ce privilegiat am fost, în condițiile în care nu știu să cânt!

Din cireșul de lângă chioșc am luat patru cireșe cu codițe cu tot, prinse între ele câte două, și i le-am dat poetei ANA BLANDIANA, ca să și le pună la urechi drept cercei. Ea a zâmbit, știind la ce fac aluzie: la un moment dinainte de 1989 când, la Onești, la Zilele „G. Călinescu”, mai mulți scriitori am fost conduși de primar într-o livadă de cireși. Momentul avea ceva apăsătoroficial și marea poetă l-a depășit, spontan, făcându-și cercei din cireșe și trezind ceea ce încă era copilăresc în noi. Eu nu consider că pomii mei sunt ai ei, ci că aparțin celor care mă vizitează. De aceea unor musafiri le și fac cadou, simbolic, câte un pom, cerându-le să și-l aleagă din întreaga livadă. Unul singur nu l-aș da pentru nimic în lume și anume un cireș sălbatic, care face cireșe amare (materie primă alchimică pentru dulcețurile cele mai bune ale Domniței). În plus, la rădăcina lui aș vrea să fie îngropată, când va veni momentul, cenușa rezultată din incinerarea mea. Propunerea de a-și alege un pom, pe care să i-l dăruiesc, i-am făcut-o la un moment dat și lui GABRIEL LIICEANU. Ei bine, Gabriel Liiceanu și-a ales exact cireșul acela. M-am bâlbâit puțin, dar am acceptat, fiindu-mi rușine să-mi retrag oferta.

Al doilea cireș sălbatic (ca mărime) este cel de care am agățat cândva un bidon de plastic, pentru un concurs de trageri cu pistolul (pistol cu CO2). Concursul l-a câștigat ADRIAN CIOROIANU, la un singur punct diferență de mine. Dând dovadă de cavalerism, a declarat că l-am lăsat să câștige, din amabilitate. Vin eu și declar acum că nu l-am lăsat să câștige. A fost meritul lui.

De mărul de lângă alee a stat agățată câteva ore o sacoșă cu cărți a lui JOHNNY RĂDUCANU, inimitabilul muzician, pe care l-am iubit din toată inima. Acum, când el nu mai este, mărul mi-l evocă, ori de câte ori trec pe lângă el.

Loading...

Opiniile exprimate de invitații EVZ aparțin autorilor și nu reprezintă punctul de vedere al publicației

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Invitaţii evz

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate