Editura Evenimentul si Capital

AMINTIRI MARGINALIZATE. Gabriel Macarie, pictor de geniu, captiv între două lumi

Uneori, calea harului artistic este pavată cu dale de sanatoriu
Autor: | | 0 Comentarii | 1131 Vizualizari

Gabriel Macarie s-a născut într-o dimineaţă de toamnă. Mai exact, în 9 Noiembrie 1952. Cam de pe la doisprezece ani, în paralel cu lecţiile de pian, a început să reproducă picturile vechilor maeştri. Pictura l-a înlănţuit mai apoi, deşi a mai cochetat şi cu compoziţia şi poezia.

Rămas orfan de tată la şaisprezece ani, a devenit mai fragil decât era. Dar, a pictat în continuare. În 1972 a fost admis la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din Bucureşti, unde a studiat până-n 1975, an în care, după câteva luni de căsnicie – şi, oarecum, din pricina acestor doar câteva luni -, a ajuns la sanatoriul din Zam, judeţul Hunedoara.

Credeam că s-a stins!

Au urmat sanatoriile din Jebel şi Gătaia – judeţul Timiş, cu întreruperi în care stătea acasă, în Orăştie.

La spitalul din Jebel l-am cunoscut eu, în 1979. Joncţiunea a fost rapidă, căci ne îndeletniceam amândoi cu pictura. După câteva luni, mi-a venit ideea să-l scot prin Bucureşti. Avea nevoie doar de îmbrăcăminte şi de bani cât să ajungă-n Timişoara. Cum i-am dus prea multe haine, a mai făcut şi-o mică afacere, schimbând un pulover german pe-o sticlă de vin. În Bucureşti a fost interesant, dar greu de rezumat în câteva rânduri, ar fi necesar un roman în două volume.


FOTO: Peisaj, 1984



Mai cu seamă acasă, picta. Deseori, era o pictură ce amintea de mentorul său, Aurel Nedelea, însă câteodată izbucnea novator şi – nu arareori – magnific! Cum se întâmplă cu marii creatori, l-au băgat în seamă vreo patrucinci oameni…

Din 1987, n-am mai primit nicio veste de la el. Până atunci, mă suna periodic, să-mi spună unde e şi ce să-i aduc. Odată, din Gătaia, mi-a cerut lucruri simple: două cartuşe de Kent, trei sticle de vin bun, un kilogram de cafea şi-un set de culori „Tonitza”. În final, s-a mulţumit cu cafeaua şi cu câteva pachete de Snagov.

Credeam că s-a stins. După apariţia internetului, am tot căutat să-i dau de urmă. Până-n octombrie 2015, fără rezultat.


FOTO: Nud, 1983



Cu ajutorul lui Dumnezeu, va mai expune!

După moartea mamei, din 1993, Gabriel Macarie s-a retras la Centrul de Recuperare şi Reabilitare Psihiatrică” Galda de Jos, judeţul Alba. Loc nu s-a interesat de el mai nimeni şi-n care continuă să picteze. Pensia se pare că nu-i este trimisă. Nici din vânzarea casei părinteşti nu s-a ales cu ceva.

În 2012, remarcat de doamna Vio Manea, a expus pentru prima dată la Galeria de Artă din Alba Iulia, sub denumirea „Amintiri marginalizate”. Vernisaj al cărui film am reuşit să-l văd abia anul acesta. Oricum, când m-a văzut, şi-a reamintit toate vechile mele adrese şi numerele de telefon fix, căzute azi în desuetudine.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, va mai expune şi-n alte locuri. Poate la Cluj, poate la Sibiu, poate într-o lume mai bună…


EVZ a lansat pagina de Facebook EVZ Premium. Urmăriţi aici o selecţie atentă a titlurilor.

Editorii evz.ro vor publica pe pagina EVZ Premium o selecţie atentă a celor mai importante ştiri, informaţii de interes din domeniile Politic, Economic, Social, Internaţional, Sport, dar şi reportaje, interviuri, seriale.


 

Gabriel Macarie s-a născut într-o dimineaţă de toamnă. Mai exact, în 9 Noiembrie 1952. Cam de pe la doisprezece ani, în...

Posted by EVZ Premium on Sunday, October 25, 2015



Alte articole din categoria: Social

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate