Editura Evenimentul si Capital

Am trăit la fața locului un moment istoric: Inaugurarea Cimitirului de Onoare al militarilor români căzuți la Stalingrad | Reportajul lui Ion Cristoiu

Ceremonia, la care am participat, sfidînd împreună cu toți ceilalți debutul frigului rusesc
Autor: | | 17 Comentarii | 2615 Vizualizari

Duminică, 25 octombrie 2015 s-a inaugurat la Rossoșka, la 50 de kilometri de Stalingrad, oraș botezat astfel de N. S. Hrușciov, în 1961, pentru că-l sîcîia faima lui Stalin, Volgograd, după ce, pînă-n 1925, se numise Țarîțin, Cimitirul de Onoare al militarilor români căzuți în Bătălia de la Stalingrad.

Ceremonia, la care am participat, sfidînd împreună cu toți ceilalți debutul frigului rusesc (mă întrebam, tremurînd de frig la finele lui octombrie, cum vor fi rezistat românii și nemții la meteorologia din decembrie-februarie), mi-a oferit o premieră:

Reînhumarea simbolică a zece militari deshumați din diferite Cimitire de Campanie făcute și consemnate de preoții noștri militari în diferite locuri din jurul Stalingradului.

Anterior, au fost descope riți, deshumați, aduși la Rossoșka și reînhumați de Asociația Voenîie Memorialî ( cea care s-a ocupat, prin contract, din partea rușilor, de întreaga Operațiune: construirea Cimitirului (pe baza Proiectului nostru), descoperirea, deshumarea, aducerea osemintelor și înhumarea lor) 79 de militari români.




Stalingrad- cea mai mare înfrîngere militară din Istoria României

La finele lui 1941, respins din fața Moscovei de contraofensiva rusească, Adolf Hitler decide reluarea unei ofensive în primăvara lui 1942, dar nu spre Moscova, cum era de așteptat, ci spre Caucaz, pentru a pune mîna pe zona petrolieră sovietică.

Pentru aceasta, apelează la Aliații Germaniei în campania din Est.

În Scrisoarea trimisă lui Ion Antonescu la 21 decembrie 1941, cu ocazia încheierii unui an de lupte, Hitler îi dezvăluie Mareșalului voința sa de a porni din nou la ofensivă, cerîndu-i ca România să participe nu numai prin sporirea livrărilor de petrol și grîne, dar și prin trimiterea de trupe.

Deși atît unii generali, cît și partidele din Opoziție criticau rămînerea în război după trecerea Nistrului, pe 5 ianuarie 1942 Ion Antonescu se angajează să coparticipe la noua ofensivă „pentru a salva Europa de slavizare”.

Decizia Mareșalului surprinde prin două elemente:

1. După cucerirea Odessei, deosebit de costisitoare în plan uman și material, România anunțase că trece la un Plan de pace.

2. România par ticipa cu mai multă Armată decît ceruse chiar Hitler.

Astfel, la ofensiva cu nume de cod Blau România e prezentă, alături de Germania, cu 26 de divizii, dintre care 11 la Cotul Donului, 7 în Stepa Calmucă, 6 în Caucaz și 2 în Crimeea.

Atacul a început la 22 iunie 1942.

Pe 23 august 1942, după o înaintare aproape triumfală spre Volga, Armata a 6-a Germană declanșează, printr- un bombardament de o sălbăticie rară, ofensiva pentru cucerirea Stalingradului.


România par ticipa cu mai multă Armată decît ceruse chiar Hitler.


Pentru ca forțele germane să fie concentrate pe spargerea rezistenței sovietice și trecerea Volgăi, flancurile sînt date în grija românilor.

La Nord, în cotul Donului, apăra flancul Armata a 3-a, cu un efectiv de 152.492 de militari, și la Sud, în Stepa Calmucă, se afla Armata a 4-a, cu 75.580 de militari.

Flancurile apărate de români sînt alese de Armata Roșie pentru a declanșa una dintre cele mai îndrăznețe Operațiuni din istoria celui de-al doilea Război mondial:

Operațiunea Uranus.

Armata a 6-a Germană urma să fie încercuită prin două lovituri puternice la mare depărtare în flancuri administrate concomitent cu forțe uriașe de tancuri și infanterie, pregătite în mare secret în timp ce nemții se înverșunau să ajungă la Volga apărată de Armata 62 sovietică a lui Vasili ciuikov, folosit de Stalin, vorba unui istoric pe post de țap priponit. Cele două lovituri aveau să se întîlnească în punctul Kalaci sub forma unui clește cu mai multe brațe.

Potrivit Planului Operațiunii, prezentat lui Stalin de generalul G.V. Jukov și Generalul A.M. Vasilieviski, în seara zilei de 13 septembrie 1942, aprobat de Stalin mai întîi și de STAVKA mai apoi, ofensiva rusească viza cele două Armata române – a 3-a, la Cotul Donului (flancul de Nord-Vest) – și Armata a 4-a, în stepa Calmucă, flancul de Sud-Vest).

În 19 noiembrie 1942, în zori, e lovită prin surprindere Armata a 3-a, și în 20 noiembrie 1942, tot în zori, Armata a 4-a.

Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate