Editura Evenimentul si Capital

Am trăit la fața locului un moment istoric: Inaugurarea Cimitirului de Onoare al militarilor români căzuți la Stalingrad | Reportajul lui Ion Cristoiu

Ceremonia, la care am participat, sfidînd împreună cu toți ceilalți debutul frigului rusesc
Autor: | | 17 Comentarii | 2562 Vizualizari

Duminică, 25 octombrie 2015 s-a inaugurat la Rossoșka, la 50 de kilometri de Stalingrad, oraș botezat astfel de N. S. Hrușciov, în 1961, pentru că-l sîcîia faima lui Stalin, Volgograd, după ce, pînă-n 1925, se numise Țarîțin, Cimitirul de Onoare al militarilor români căzuți în Bătălia de la Stalingrad.

Ceremonia, la care am participat, sfidînd împreună cu toți ceilalți debutul frigului rusesc (mă întrebam, tremurînd de frig la finele lui octombrie, cum vor fi rezistat românii și nemții la meteorologia din decembrie-februarie), mi-a oferit o premieră:

Reînhumarea simbolică a zece militari deshumați din diferite Cimitire de Campanie făcute și consemnate de preoții noștri militari în diferite locuri din jurul Stalingradului.

Anterior, au fost descope riți, deshumați, aduși la Rossoșka și reînhumați de Asociația Voenîie Memorialî ( cea care s-a ocupat, prin contract, din partea rușilor, de întreaga Operațiune: construirea Cimitirului (pe baza Proiectului nostru), descoperirea, deshumarea, aducerea osemintelor și înhumarea lor) 79 de militari români.




Stalingrad- cea mai mare înfrîngere militară din Istoria României

La finele lui 1941, respins din fața Moscovei de contraofensiva rusească, Adolf Hitler decide reluarea unei ofensive în primăvara lui 1942, dar nu spre Moscova, cum era de așteptat, ci spre Caucaz, pentru a pune mîna pe zona petrolieră sovietică.

Pentru aceasta, apelează la Aliații Germaniei în campania din Est.

În Scrisoarea trimisă lui Ion Antonescu la 21 decembrie 1941, cu ocazia încheierii unui an de lupte, Hitler îi dezvăluie Mareșalului voința sa de a porni din nou la ofensivă, cerîndu-i ca România să participe nu numai prin sporirea livrărilor de petrol și grîne, dar și prin trimiterea de trupe.

Deși atît unii generali, cît și partidele din Opoziție criticau rămînerea în război după trecerea Nistrului, pe 5 ianuarie 1942 Ion Antonescu se angajează să coparticipe la noua ofensivă „pentru a salva Europa de slavizare”.

Decizia Mareșalului surprinde prin două elemente:

1. După cucerirea Odessei, deosebit de costisitoare în plan uman și material, România anunțase că trece la un Plan de pace.

2. România par ticipa cu mai multă Armată decît ceruse chiar Hitler.

Astfel, la ofensiva cu nume de cod Blau România e prezentă, alături de Germania, cu 26 de divizii, dintre care 11 la Cotul Donului, 7 în Stepa Calmucă, 6 în Caucaz și 2 în Crimeea.

Atacul a început la 22 iunie 1942.

Pe 23 august 1942, după o înaintare aproape triumfală spre Volga, Armata a 6-a Germană declanșează, printr- un bombardament de o sălbăticie rară, ofensiva pentru cucerirea Stalingradului.


România par ticipa cu mai multă Armată decît ceruse chiar Hitler.


Pentru ca forțele germane să fie concentrate pe spargerea rezistenței sovietice și trecerea Volgăi, flancurile sînt date în grija românilor.

La Nord, în cotul Donului, apăra flancul Armata a 3-a, cu un efectiv de 152.492 de militari, și la Sud, în Stepa Calmucă, se afla Armata a 4-a, cu 75.580 de militari.

Flancurile apărate de români sînt alese de Armata Roșie pentru a declanșa una dintre cele mai îndrăznețe Operațiuni din istoria celui de-al doilea Război mondial:

Operațiunea Uranus.

Armata a 6-a Germană urma să fie încercuită prin două lovituri puternice la mare depărtare în flancuri administrate concomitent cu forțe uriașe de tancuri și infanterie, pregătite în mare secret în timp ce nemții se înverșunau să ajungă la Volga apărată de Armata 62 sovietică a lui Vasili ciuikov, folosit de Stalin, vorba unui istoric pe post de țap priponit. Cele două lovituri aveau să se întîlnească în punctul Kalaci sub forma unui clește cu mai multe brațe.

Potrivit Planului Operațiunii, prezentat lui Stalin de generalul G.V. Jukov și Generalul A.M. Vasilieviski, în seara zilei de 13 septembrie 1942, aprobat de Stalin mai întîi și de STAVKA mai apoi, ofensiva rusească viza cele două Armata române – a 3-a, la Cotul Donului (flancul de Nord-Vest) – și Armata a 4-a, în stepa Calmucă, flancul de Sud-Vest).

În 19 noiembrie 1942, în zori, e lovită prin surprindere Armata a 3-a, și în 20 noiembrie 1942, tot în zori, Armata a 4-a.

Prost echipați, cu moralul scăzut, cu unitățile înșirate ca mărgelele pe ață, românii sînt spulberați.

Cele două ofensive sovietice se întîlnesc la Kalaci pe 23 noiembrie 1942, prinzînd pe nemți într-o pungă.

Pe 31 ianuarie 1943, Feldma reșalul Friedrich Paulus, făcut de Hitler feldmareșal cu o zi înainte, din credința că va preferea sinuciderea captivității, s-a predat în buncărul din subsolul Magazinului Universal din centrul Stalingradului.

Pe 2 februarie 1943 s-a predat și restul armatei germane.

90.000 de militari nemți au fost luați prizonieri, printre ei numărîndu-se un feldmareșal și 22 de generali.

România a suferit cea mai mare înfrîngere din istoria sa:

15.566 de morți, 67.183 de răniți și 98.692 de dispăruți.

Dispăruții erau însă morți, căzuți în timpul celor două ofensive rusești, dar care nu putuseră fie îngropați.

Putem estima numărul morților noștri la Stalingrad la 115.000.

Cimitirul românesc e lîngă cel german, și de cealaltă parte a drumului față de cimitirul sovietic

Cimitirul românesc a fost amenajat în Complexul Comemorativ Internațional de la Rossoșka.

Aici se mai află un Cimitir sovietic și un cimitir nemțesc.


FOTO: Cimitirul Românesc



E mai mult decît interesant, amplasarea și forma celor două cimitire. ma cleștelui în care a fost prinsă armata germană.

Cimitirul nemțesc are forma unui cerc, pentru a semnifica încercuirea.

Cimitirul nemțesc, dar și cimitirul românesc, aparținînd Axei, sunt așezate peste drum de cimitirul sovietic, de cealaltă parte a baricadei, așadar.

Cimitirul sovietic a apelat la mormîntul individual marcat de o cască.

În Cimitirul american de la Colleville-sur-Mer din Normandia, unul dintre cele mai vizitate locuri ale Marii Debarcări, mormîntul individual e marcat de o cruce albă.


FOTO: Cimitirul Sovietic 



Pentru morții noștri s-a apelat la formula plăcii comemorative (22 pentru 79 de morți). Pe fiecare placă sînt trecute numele localităților de unde au fost aduse osemintele.

Nemții au folosit (în cimitirul de alături) cubul, pentru mai multe morminte.

10 dintre morții noștri au fost reînhumați în cadrul Ceremoniei.

Mai înainte, ascultînd discursurile celor din Delegația rusă, m-am amuzat referirile exclusive la naziștii, care au fost înfrînți la Stalingrad.

Explicabil.

Cu nemții, rușii fac azi afaceri în toate planurile: economic, politic, internațional.

După slujba religioasă, ambasadorul României la Moscova – Vasile Soare – a luat cîte un sicriu simbolic (sînt doar osemintele dezgropate după 70 de ani) și l-a dus pînă la groapă, unde pe post de gropari erau lucrători ruși. După ce-au fost așezați în groapă, peste sicrie a fost aruncat pămînt adus din România din locuri istorice, în serviete, pe Aeroflot, de membrii delegației MapN. Pămîntul a fost pus în săculețe tricolore. Dintre participanți, cei care au vrut au luat și ei un săculeț și au aruncat pămîntul peste sicrie. Eu am ales unul pe care scria Piatra Neamț, refuzînd Păuliș. Pe de o parte, pentru că acolo ne-am bătut cu nemții și nu cu rușii. Pe de alta, pentru că Păulișul a fost transformat în clișeu în perioada Nicolae Ceaușescu.


FOTO; Cimitirul Nemțesc



Nu pot să nu remarc, cu acest prilej, că de Ziua Armatei, oficialii noștri postdecembriști se văd bravi continuatori ai tradiției comuniste, care reduce participarea noastră la cel de-al Doilea Război Mondial la campania din Vest. Anul acesta, Klaus Iohannis a ales Păulișul, iar Mircea Dușa, Careii. Ca să nu mai spunem că Ziua Armatei înseamnă și alte locuri decît cele consacrate – vorba lui Nicolae Ceaușescu – „contribuției noastre la zdrobirea hidrei fasciste”.

Organizatorii ne-au dat posibilitatea să păstrăm săculețul tricolor. Ceea ce am și făcut.

Nota redacției

În numărul de luni, vom publica partea a doua a reportajului semnat de Ion Cristoiu.




Alte articole din categoria: EVZ Special

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
ziare.com
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate