Editura Evenimentul si Capital

Cine este marele comediant care făcea stand up comedy încă din anii 1960? AMINTIRI DIN EPOCA DE AUR şi din prezent

Maestrul Lulescu încă joacă, la 85 de ani, pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”. FOTO: MARIUS VLAD
Autor: | | 2 Comentarii | 5386 Vizualizari

Pe 24 februarie 1993, puțin după miezul nopții, Alexandru Lulescu „boteza” primul număr al „Bulinei albastre”, nr.203 – din ediția de prânz a EVZ. Astăzi, la aproape un sfert de veac distanță, marele comic își deapănă amintirile, cum altfel, tot în Evenimentul zilei

Când apărea pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”, sau în vreo scenetă la televizor, te umfla râsul până să apuce să deschidă gura. Actorul acesta făcea stand-up comedy, în anii ’60-’70-’80, înainte ca genul să se fi născut. Acum, comicul a rămas printre ultimii corifei ai generației sale, alături de Stela și Arșinel. Rând pe rând, mulți s-au dus lângă muza lor, Thalia: Jean Constantin, Mircea Crișan, Nae Lăzărescu și alții, printre care și marele său partener Nicu Constantin. El continuă să joace și azi, la 85 de ani, în nu mai puțin de patru spectacole. Nu mai aude el foarte bine, dar are o memorie senzațională, fiind în stare să recite cuplete învățate acum 60 de ani. Iar tolba sa de amintiri e burdușită cu momente care mai de care mai amuzante. Marele comediant Alexandru Lulescu are un spirit mai viu ca mulți dintre urmașii săi de pe scena teatrului de revistă. O legendă în viață.

Aplaudat la Paris, în sala Olimpia, acum 52 de ani

Alexandru Lulescu tocmai a împlinit, în vară, 85 de ani. Cât de comică mai este viața unui actor de revistă la această vârstă? Răspunde, hâtru: „Amuzantă, pentru că vezi că ceea ce ai reușit tu să faci în viață le-a folosit celor dragi și celor mulți pe care îi puneam să obosească aplaudând la glumele mele”. Nea Sandu, cum îi spun apropiații, scoate dintr-un sertar niște afișe vechi de jumătate de secol: „Uite, aici eram cu toate vedetele teatrului la Paris, unde am avut spectacol, în Sala Olympia, în 1965”. Realizezi, brusc, că omul din fața ta era aplaudat, în cea mai celebră sală de spectacole pariziană, acum 52 de ani!

„Eu trăiesc din glume! Nu dorm nopțile să găsesc poante bune. Textieri de «revistă» nu prea mai sunt.” ALEXANDRU LULESCU, un actor care a făcut să râdă trei generații

La etatea sa, o întrebare firească, naturală și de bun simț, este cum îi merge cu sănătatea? Nu se abține să nu glumească, cu fină autoironie: „Dacă sănătatea nu merge, fac toate eforturile să merg eu și, până la urmă,văd că-mi merge. M-am operat la un picior, dar capu’ e cel mai important. Eu aș face comedie din orice...”.

Nicu Constantin și Alexandru Lulescu au format unul din cele mai apreciate cupluri de comici în anii ,80 FOTO: ARHIVA PERSONALĂ

Nostalgia după camaradul său

Mai joacă pe scena Teatrului de Revistă „Constantin Tănase”? Dacă da, când și ce roluri are? Se mândrește, dar nu uită să și mulțumească: „Da, grație minunaților Stela Popescu, Arșinel și Vasile Muraru – mari talente ale genului – care mă solicită, cu sufletul lor bun, să apar în spectacolele Teatrului «Constantin Tănase». Joc, deocamdată, în patru spectacole: «Viva revista! », «Lasă supărarea-n hol!», «Hai, zâmbește!» și «Aer bun de Savoy». Am vreo patru-cinci apariții pe lună”.

Aformat un cuplu vestit și cunoscut atât pe scenă, cât și la TV, cu regretatul Nicu Constantin. Cât de mult îi lipsește fostul său camarad? Oftează: „Sigur că sufletește îmi lipsește. Nu e ușor să pierzi un partener de cuplu cu care ai avut succes 20 de ani. Dar, profesional, am reușit să mă descurc binișor”. Ei se despărțiseră, totuși, înainte de Revoluție. De ce? Dă din umeri: „Pentru că așa am simțit. Neam separat pentru că am găsit femeile, copiii și problemele...”.

De la bal direct în arestul Miliției

Care este cea mai frumoasă amintire cu Nicu Constantin? Se foiește pe scaun, ca un copil scos la tablă. Își aduce aminte că, după spectacole, erau invitați la câte o recepție și că, odată, prin anii ’70, i-au chemat milițienii, la Caru cu Bere, de ziua lor: „Era aproape și de teatru și de sediul Miliției. Vizavi... Pe drum mi-a venit ideea să ne punem cătușe și să ne bage în scenă, cu milițieni, ca pe niște arestați, iar noi să le spunem generalilor: «La mulți ani! Noi am venit aici de bună voie și nesiliți de nimeni!». Și să le arătăm cătușele”. Râde când rememorează cum un milițian le-a spus cătușele și i-a escortat până la intrarea în restaurant unde i-a predat altuia, înainte să plece, ordonându- i: „Du-i înăuntru!”. Și ăla i-a dus, numai că în arestul Miliției, din apropiere. „Când i-am spus ofițerului de serviciu că suntem actori i-a tras ăla una lu’ Nicu de i-au pornit ștergătoarele de parbriz la ochelari! Și ne-a mai luat și la bătaie când i-am sus că adresa noastră e la teatru. Că noi acolo dormeam, în cabine, că n-aveam case”. Povestește, râzând cu lacrimi, cum i-a scos comandantul din arest, când a venit dimineața, la serviciu: „I-a făcut dobitoci pe toți și le-a zis că îi degradează și ăia, nu și nu, că, cică, aveam fețe de infractori”. Distracția mare e când au ajuns la teatru și portarul le-a spus că i-a căutat miliția de trei ori în noaptea aia și el i-a protejat spunându- le că nu doarme nimeni la teatru: „Era un oltean de care nu trecea nici musca. Ce era să-i facem? L-am înjurat rău!”.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Suete de colectie

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
stiridiaspora.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate