Celebrul jingle pe care îl aşteptam seară de seară, în vremurile întunecate ale dictaturii comuniste din România, după ce ne asiguram că aparatul radio e dat suficient de încet ca să nu se audă la vecinul, posibil turnător la "Secu", dar şi suficient de tare încât să nu pierdem nicio frază din actualitatea românească, are pentru mine, în această lună, în această perioadă, o dublă semnificaţie: Ziua Mondială a Radioului şi importanţa radioului în ecuaţia Europei libere, sub înţelesul de Uniunea Europeană.

Pe data de 13 februarie 2014 s-a sărbătorit, pentru a doua oară, Ziua Mondială a Radioului, sărbătoare instituită anul trecut de UNESCO în semn de preţuire pentru acest puternic vector de informaţie şi cultură. Radioul este mijlocul de informare cel mai la îndemână şi care aduce ascultătorilor informaţia în cel mai rapid mod. UNESCO a luat decizia de marcare a acestei zile pentru a proclama cooperarea internaţională între radiodifuzori, dar şi pentru a încuraja factorii de decizie în accesul la informaţie prin intermediul posturilor de radio de pe întreg mapamondul. Poate de aceea mi-am amintit de fenomenul "Europa Liberă" şi de tot ceea ce a însemnat acest post de radio în construirea, pas cu pas, a unei Europe cu adevărat liberă. Radio Europa Liberă a fost cel mai important fenomen mediatic al României de până în 1989, şi a jucat un rol determinant în istoria recentă a ţării noastre. Premisele pentru înlăturarea totalitarismului şi orientarea spre libertate şi democraţie se datorează în mare măsură Europei Libere. Emisiunile destinate României, iniţiate în 1950, au încetat în august 2008. Europa liberă la care visam cu ochii deschişi la acea vreme şi pentru care ne riscam libertatea, ascultând postul de la Munchen, ne-a zâmbit şi nouă românilor la 1 ianuarie 2007, când România a devenit membru cu drepturi depline al marii familii europene, iar azi zâmbeşte şi surorii de peste Prut – R. Moldova, dar şi Serbiei. Uniunea Europeană, către care, mai greu sau mai uşor, R. Moldova se îndreaptă, datorează şi ea enorm fabulosului post de radio, a cărei istorie este consemnată la loc de cinste în secţiunea de istorie europeană a PE, numită "Parlamentarium". Făcând un arc peste timp şi reunind toate semnificaţiile majore ale spiritului european, trebuie să recunoaştem că Ziua Mondială a Radioului, o sărbătoare instituită de UNESCO în semn de preţuire pentru acest puternic vector de informaţie şi cultură, are o importanţă majoră şi pentru românii de pretutindeni. Posturile de radio din România şi cele din Republica Moldova, ascultate oriunde şi în orice moment, trebuie să devină vectorul cel mai important de informaţie pro-europeană şi să reunească pe calea undelor românii de pretutindeni, români care de dragul ţării mamă şi-au păstrat cu sfinţenie identitatea, tradiţiile şi cultura. Poate că Serbia şi Moldova se aseamănă în anumite privinţe şi poate că românii de aici mai simt şi acum efectele dureroase ale asimilării crunte, care a lucrat diferit, de la caz la caz, dar după aceleaşi principii sovietice. Ziua Mondială a Radioului este prilejul cel mai bun de a medita şi de a reflecta la ceea ce înseamnă vectorii de informaţie, presa în ansamblul ei pentru păstrarea filonului românesc şi pentru formarea opiniilor pro-europene. Presa din R. Moldova îşi face pe deplin datoria în acest sens, în timp ce presa românească din Serbia este prea firavă şi prea speriată, iar dacă vorbim de zona cea mai populată de minoritatea românească, prea inexistentă. Moldova şi Serbia fac paşi importanţi şi hotărâţi spre Europa liberă, iar românii de aici încep să înţeleagă rosturile libertăţii, ceea ce înseamnă că Ziua Mondială a Radioului nu m-a emoţionat, pe mine personal, în zadar şi e din ce în ce mai sigur că ceea ce ascultam pe vremuri după jingle-ul "Aici Radio Europa Liberă" poate fi azi simţit, cu vibraţie, sub înţelesul că aici este, pentru noi, românii din jurul graniţelor României, Europa liberă cu toate valorile ei fundamentale.