Editura Evenimentul si Capital

Actriţa Diana Cavallioti: „E o poezie întreagă în a greşi”

Diana Cavallioti văzută de LIVIU ŞTEFAN
Autor: | | 0 Comentarii | 1850 Vizualizari

A făcut furori în serialul „Altă săptămână nebună”, de la ProTv, a stârnit ropote de aplauze cu rolul titular din piesa „Un bărbat pentru Sara”. Este cu alte cuvinte una dintre actriţele pe val, deşi expresia nu este una potrivită să descrie cu adevărat ascensiunea Dianei Cavallioti.

A debutat în regia lui Lazlo Bocsardi, alături de Sorin Leoveanu, Coca Bloos, Marius Stănescu, Florin Zamfirescu în spectacolul „Hamlet”, la Teatrul Metropolis, cu rolul Gertrude. A lucrat cu regizoarea Anca Damian la două lung-metraje, „Întâlniri încrucişate” şi „O vara foarte instabilă”, şi cu Cristian Mungiu la „Amintiri din Epoca de Aur”, care a ajuns la inima multor spectatori. Face parte dintr-o generaţie peste măsură de talentată, care luptă cu un sistem care nu mai funcţionează demult şi cu un ocean de prejudecăţi. O generaţie care însă nu poate fi trecută cu vederea, oricâte piedici ar exista. Dianei Cavallioti nu-i place să deranjeze nici cu gândul ordinea firească a lucrurilor. Crede cu tărie că Dumnezeu e viaţă, restul e religie...

Îşi doreşte să fie un bun organizator şi să facă lucrurile să meargă, pentru că în ţara asta sunt multe care au nevoie să fie ridicate de la temelie. Din păcate, cultura este undeva pe listă şi nu chiar în top. Diana Cavallioti are foarte multe cărţi dragi, le consideră bucăţele din sufletul ei, dar în perioada asta are sufletul inundat de poeziile lui Coşbuc. În fiecare zi are impresia că a pierdut timp preţios. Cel mai tare o deprimă dormitul peste măsură. EVZ a stat de vorbă cu actriţa şi a aflat cât de greu este să convingi că eşti un actor cu har..

Pe zi ce trece numele tău este din ce în ce mai cunoscut de spectatori, şi nu numai. Te schimbă succesul? Mă schimb pe zi ce trece, pentru că sunt multe de învăţat. Datele şi esenţa sunt aceleaşi, doar că mă joc cu ele şi mă transform în ceva ce vreau să mă surprindă şi pe mine.

Ţi-e dor de ceva anume? Îmi e foarte dor de tata. Şi îmi e dor de mine fascinată de personalitatea lui. Aş vrea să regăsesc cândva, pentru cineva, acel sentiment.

Te feliciţi vreodată pentru rolurile tale? Te cerţi pe tine însăţi pentru ceva ce crezi că ai făcut greşit?

Mă felicit că nu am obosit să mă cert pe mine în fiecare clipă şi că am învăţat să mă las să greşesc. E o poezie întreagă în a greşi, un lux de care suntem privaţi de mici şi nu învăţăm cum se învaţă cu adevărat.

Ştiu că şi tu iubeşti poezia. Spune-mi de ce crezi că oamenii se feresc astăzi de sensibilitate?

Sensibilitatea e secretul fundamental cu care ne naştem, misterul care ne poartă prin viaţă. Şi cred că asta răspunde la întrebarea de ce fugim de sensibilitate, pentru că oamenii fug de ei înşişi. Sinceritatea pe care o poţi avea cu tine însăţi e terifiantă. Nu există judecător mai puternic decât propria ta conştiinţă. Şi deci cred că e mai uşor să exisţi în afara ta fără remuşcări, decât să trăieşti cu tine şi să fii nevoit să simţi. Cât despre răutate... ridic din umeri pentru că nu înţeleg şi fug departe să mă ascund.

Ce iubeai cel mai mult la 20 de ani, ce iubeşti cel mai mult azi?

La 20 de ani credeam că iubesc şi în această credinţă a mea probabil  iubeam multe lucruri. Azi, ştiu exact ce iubesc. Iubesc viaţa mai mult decât orice. Iubesc fiecare gură de aer pe care o inspir. Azi iubesc.

Pagina 1 din 2



Stirile zilei

Alte articole din categoria: Cultură

Alte articole din categorie

capital.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro
Loading...

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE ŞI

Articole salvate