A făcut furori în serialul „Altă săptămână nebună”, de la ProTv, și a stârnit ropote de aplauze cu rolul titular din piesa „Un bărbat pentru Sara”. Este una dintre actrițele pe val, deși expresia nu este una potrivită să descrie cu adevărat ascensiunea ei.

A debutat în regia lui Lazlo Bocsardi, alături de Sorin Leoveanu, Coca Bloos, Marius Stănescu și Florin Zamfirescu în spectacolul „Hamlet”, la Teatrul Metropolis, cu rolul Gertrude. A lucrat cu regizoarea Anca Damian la două lung-metraje, „Întâlniri încrucișate” și „O vara foarte instabilă”, și cu Cristian Mungiu la „Amintiri din Epoca de Aur”. Face parte dintr-o generație peste măsură de talentată, care luptă cu un sistem care nu mai funcționează demult cu un ocean de prejudecăți. O generație care însă nu poate fi trecută cu vederea, oricâte piedici ar exista. Dianei Cavallioti nu-i place să deranjeze nici cu gândul ordinea firească a lucrurilor. Crede cu tărie că Dumnezeu e viață, restul e religie. EVZ a stat de vorbă cu actrița și a aflat cât de greu este să convingi că ești un actor cu har.

- EVZ: Pe zi ce trece, numele tău este din ce în ce mai cunoscut de spectatori, și nu numai. Te schimbă succesul?

- Diana Cavallioti: Mă schimb pe zi ce trece, pentru că sunt multe de învățat. Datele și esența sunt aceleași, doar că mă joc cu ele și mă transform în ceva ce vreau să mă surprindă și pe mine.

- Ți-e dor de ceva anume?

- Îmi e foarte dor de tata. Și îmi e dor de mine fascinată de personalitatea lui. Aș vrea să regăsesc cândva, pentru cineva, acel sentiment.

- Te feliciți vreodată pentru rolurile tale? Te cerți pe tine însăți pentru ceva ce crezi că ai făcut greșit?

- Mă felicit că nu am obosit să mă cert pe mine în fiecare clipă și că am învățat să mă las să greșesc. E o poezie întreagă în a greși, un lux de care suntem privați de mici și nu învățăm cum se învață cu adevărat.

- Știu că și tu iubești poezia. Spune-mi de ce crezi că oamenii se feresc astăzi de sensibilitate?

- Sensibilitatea e secretul fundamental cu care ne naștem, misterul care ne poartă prin viață. Și cred că asta răspunde la întrebarea de ce fugim de sensibilitate, pentru că oamenii fug de ei înșiși. Sinceritatea pe care o poți avea cu tine însăți e terifiantă. Nu există judecător mai puternic decât propria ta conștiință. Și deci cred că e mai ușor să exiști în afara ta fără remușcări, decât să trăiești cu tine și să fii nevoit să simți.

- Ai mai face aceleași greșeli?

- Sunt foarte mulțu mită cu cine sunt și unde m-am născut. Cât despre greșeli... Lăsați-ne să greșim!!! Doar așa putem învăța pentru noi și nu pentru alții.

- Mi-aș dori să știu dacă ți-ai făcut un top al împlinirilor, al realizărilor tale?

- Întrebarea asta îmi așază un mare zâmbet pe față. Împlinirea mea cea mai mare este faptul că mă bucur de ziua de azi. Tot ce se întâmplă în rest sunt consecințe pe care încerc să le privesc cu detașare, pentru că nu vreau să mă definească în nici un fel.

- Iubire necondiționată. Tot aud această sintagmă. Există și prietenie necondiționată?

- Da. Deși nu cred în acest „necondiționat”, cum nu cred în libertatea deplină de expresie. Doi termeni înțeleși greșit de foarte multe ori.

- Cum se numește „motorul” care te face să mergi înainte, oricât ar fi de greu?

- Minunea că m-am născut și că exist.

- Joci de ceva vreme în spectacolul cu piesa „Un bărbat pentru Sara”, alături de Emilia Popescu, Bebe Cotimanis, Andi Vasluianu și Andreea Vasile, în regia lui Claudiu Goga. Vorbește-mi despre Sara! Ai ceva din ea? I-ai dat ceva din tine?

- I-am dat tot ce am avut, îi dau tot ce am. Dar nu cred că avem prea multe în comun. Nu simpatizez cu ideea de carieră în general și nu simpatizez cu munca în exces. Dar e o realitate a zilelor noastre și nu poate fi ignorată, femeile au cariere extraordinare și se opresc din a mai pune preț și pe altceva (respectiv bărbat, copil, familie, iubire). E foarte bine totuși că putem spune cu umor astfel de povești.

- Cât de mult a contat experiența filmelor la care ai lucrat? Cât te-a ajutat profesional?

- A contat fiecare lucru mărunt pe care l-am făcut, pentru că eu am mai învățat ceva. Nu-mi plac bilanțurile însă, nu vreau să știu ce a contat, pentru ce, și cât am avut de câștigat în urma a ceva.

- Proiecte despre care ai voie să vorbești…

- Am voie să vorbesc, dar nu vorbesc niciodată despre ceva ce nu a luat naștere. Frici peste frici.