Volumul "Imaginaţia morală" de Russell Kirk, foarte recent apărut la editura "Baroque, Books and Arts", umple un loc gol în eseistica politică publicată, pînă acum, în limba română. Rafturile noastre sînt pline de liberali şi de socialişti, dar scrierile marilor gînditori anglofoni nu se prea regăsesc.

Russell Kirk (1918 – 1994) este prezentat, în dicţionare sau în enciclopedii, ca istoric al ideilor, critic literar, eseist, moralist, autor politic, editor, conferenţiar, romancier. Adevărul este că a fost toate acestea la un loc şi încă altele, dar, probabil, o prezentare mai corectă şi mai dreaptă cu memoria lui ar trebui să fie: "un intelectual partizan al permanenţelor". În spaţiul gîndirii conservatoare, este un reper magnetic. Ronald Reagan l-a numit, chiar, "profetul conservatorismului secolului XX". Russell Kirk are o contribuţie decisivă la dezvoltarea unei gîndiri moderate dar ferme, aşa cum este gîndirea conservatoare anglo-americană. În cele 32 de cărţi ale sale a sistematizat o întreagă tradiţie, de la clasicii antici la Burke şi, mai aproape de noi, la T.S. Eliot şi Santayana, i-a dat relevanţă deplină în actualitate şi a formulat cu limpezime cristalină temeiurile atitudinii conservatoare de azi. A pledat mereu pentru un conservatorism tradiţional şi, mai ales în ultimii ani ai vieţii, a devenit tot mai critic cu neo-conservatorii. Russell Kirk a primit nu mai puţin de 12 doctorate onorifice de la cele mai importante universităţi americane. Este pentru prima oară cînd mai multe eseuri ale lui Russell Kirk sînt strînse într-un volum şi traduse în româneşte. Ideea a fost a prietenului Cristian Preda, care m-a invitat să selectez eseurile şi să scriu cîteva pagini în introducere. Am avut, astfel, ocazia să petrec din nou cîteva zile în compania textelor lui Russell Kirk – un adevărat privilegiu intelectual. Dintre toate cele scrise de Russell Kirk, am ales acele eseuri care mi s-au părut importante pentru România de astăzi, dar şi relevante pentru un public care nu este, încă, familiarizat cu gîndirea lui. După ce am încercat eu însumi să fac ceva în această direcţie, pot spune în deplină cunoştinţă de cauză cît este de greu să faci politică conservatoare în România. Nu din cauza electorilor, ci din cauza mediului politic. Poate că profilul alegătorilor români este, măcar în unele privinţe, conservator. Nu în toate, se-nţelege – de pildă, alegătorul român nu are deloc încredere şi respect pentru instituţii, ceea ce este esenţial pentru un profil conservator. Dar marele obstacol de trecut pentru a putea fonda un curent conservator în România este mediul politic: tipul de principialitate cerut de conservatorism nu poate fi practicat decît cu preţul mariginalizării şi, în final, al falimentului. Ştiind că în istoria politică a României au existat, cîndva, unul şi apoi mai mult partide conservatoare, dar că această tradiţie s-a rupt imediat după Marea Unire, în semn de profund respect pentru contribuţia acelor oameni la edificarea civilizaţiei politice a naţiunii noastre (cîtă e!), am simţit nevoia introducerii în volum a unui text care să evoce, ca un omagiu, ideile lor. Nu există nimeni mai potrivit decît Theodor Paleologu să scrie un asemenea text şi îi mulţumesc aici pentru contribuţia sa. Multumesc mult şi dlui. profesor Valeriu Stoica pentru generozitatea cu care a sprijinit apariţia acestei cărţi. Precum vinul, care devine din ce în ce mai bun pe măsură ce se învecheşte, liberalii cei mai buni sînt aceia care, pe măsură e trec anii, se conservatorizează. Vorba lui Ioan C. Filitti, adevăraţi liberali ai secolului al XIX-lea au fost Carp şi Maiorescu, nu Brătienii. Russell Kirk şi-a construit gîndirea, perfect coerent, în jurul a trei piloni de bază: ideea lucrurilor permanente, inspirată de T.S.Eliot, ideea imaginaţiei morale şi ideea contractului societăţii eterne, ambele inspirate de Edmund Burke. Vă îndemn să petreceţi cîteva ceasuri citind din eseurile sale şi vă garantez o experienţă tonică. Printre ceţurile zilei, veţi dobîndi un reper ferm.