Editura Evenimentul si Capital

DEZBATERE EVZ. Academicianul Solomon Marcus: "Rădăcina răului în criza locurilor de muncă se află în sistemul educaţional"

14__Marcus_RP
Autor: | | 4 Comentarii | 1423 Vizualizari

Rădăcinile răului din Educaţie au cuprins şi piaţa forţei de muncă. Tinerii au cel mai mult de suferit, dar ei sunt speranţa pentru că de la tînăra generaţie trebuie să înceapă vindecarea sistemului, consideră academicianul Solomon Marcus, invitat la dezbaterea EVZ despre şomaj.

Academicianul matematician Solomon Marcus a cucerit audienţa la dezbaterea organizată săptămâna trecută de "Evenimentul Zilei" dedicată locurilor de muncă pentru tineri. La cei aproape 90 de ani ai săi se bazează pe experienţa de-o viaţă, inclusiv pe dialogurile pe care le poartă când merge prin ţară şi vorbeşte cu elevi, studenţi, profesori şi părinţi. Revine la Bucureşti şi continuă dialogurile cu oficialii pe care a încercat mereu să-i ia aliaţi în războiul deschis pe care l-a declarat mentalităţilor învechite. A pus degetul pe rană, nu pe zgârieturi. Secretarii de stat şi directorii din trei ministere, de la Muncă, Educaţie şi Tineret, prezenţi la dezbaterea EVZ, i-au dat dreptate. EVZ: Este nevoia corelării ofertei educaţionale cu oferta locurilor de muncă, despre care se tot vorbeşte, o soluţie salvatoare? Solomon Marcus: Dacă în problema aceasta a locurilor de muncă unora li se pare că sistemul mai suferă uneori de o gripă, de o răceală, o disfuncţie locală, aici, acolo, părerea mea este că e vorba de o boală mult mai gravă, este vorba de cancer. Şi dacă nu vedem cancerul de care suferă întregul sistem, n-o să găsim nici soluţiile. Cârpeli, de genul multora pe care le încearcă în mod inevitabil şi ministerul. Si pe urmă, nevoia corelării ofertei educaţionale cu oferta locurilor de muncă, chiar cantonarea într-o terminologie moştenită dintr-o vreme demult apusă, arată că suferim de o încremenire în proiect. Nu se înţelege că începând cu a doua jumătate a secolului trecut, întregul profil al ocupaţiilor umane a trecut prin mutaţii care au schimbat complet faţa lucrurilor. Până atunci exista o anumită stabilitate a meseriilor şi era normal ca odrasla să ducă mai departe îndeletnicirea părinţilor. Noi acum asistăm la o dinamică a profesiilor, a ocupaţiilor. Elevul de azi trebuie să fie pregătit pentru a intra în piaţa muncii într-un moment în care profesiile vor avea cu totul alt profil decât cel pe care le aveau pe când el era elev la gimnaziu. Dacă nu se înţelege lucrul ăsta, şi vedeţi că nu se înţelege pentru că oameni care au fost crescuţi în mentalitatea: tatăl meu a fost miner şi eu voi fi miner şi deci se crede că aceasta e impresia corectă, că e suficient să repetăm ce au făcut părinţii noştri, bunicii noştri, deci a ne limita la această mentalitate, asta este moartea. Recalificarea, o cârpeală Cât de mult pot ajuta nişte tineri absolvenţi debusolaţi, aflaţi în cautarea unui loc de muncă, diferitele oportunităţi actuale care se bazează, în general, pe înscrierea pentru ajutorul de şomaj şi apoi pe cursuri de calificare ori recalificare? Vorbim de calificare, recalificare. Ce recalificare? Asta este o cârpeală! Trebuie să încercăm să punem degetul pe rană, pe rana gravă, nu pe diverse zgârieturi, pe ici pe colo. Vedeţi toată orientarea în extrem acum. Noi vrem neapărat să salvăm vechile cadre. Învăţământ liceu teoretic, învăţământ profesional, şcoli de meserii. Nu mai funcţionează azi aceste lucruri. În ce constă a şcoli pe cineva în mentalitatea actuală? Constă în a-l face capabil să înmagazineze întâi anumite cunoştinţe sub formă de date, procedee, diverse scenarii, toate care s-au referit la situaţii standard de ieri. Ori marea noutate pe care noi o oferim acum este că mereu şi mereu, şi din ce în ce mai mult, trebuie să facem faţă unor situaţii inedite, nestandard, unor situaţii care nu se mai potrivesc reţetelor de ieri. Elevii plictisiţi de azi, salariaţii blazaţi de mâine De unde vine falimentul sistemului actual? Şcoala nu-l învaţă aproape deloc pe elev să gândească cu capul lui. Aici este rana. Şi din cauza aceasta, la ce ajungem? Ajungem la elevi care se plictisesc şi plictiseala se transmite până la viitorul profesionist. Vedeţi, unele din lucrurile pe care eu le spun sunt valabile la nivel planetar, dar noi trebuie sa fim atenţi să vedem unde este specificul românesc. La nivel planetar se constată această necorelare între profilul profesiilor şi profilul nevoilor sociale. Pentru că altfel, cum explicaţi dumneavoastră că-n atâtea ţări occidentale se luptă oamenii cu dinţii să obţină pensionarea de îndată ce au trecut de 50 de ani? Ori asta e o boală gravă! Să ajungi să oboseşti, să te plictiseşti de profesia pe care o ai atât de devreme, când în mod normal abia atunci pofta ta de randament profesional trebuie să crească. Şi să stiţi că nici pe student nu-l învăţăm să gândească cu capul lui. Îl învăţăm să înmagazineze cunoştinţe. De multe ori cunoştinţe pe care, de fapt, nu le înţelege. Pentru că una e să înmagazinezi o anumită cunoştinţă şi alta e să o înţelegi realmente. Aici e rădăcina răului. Salvarea e chiar în mâinile tinerei generaţii Ce este important pentru reuşita în condiţiile actuale? Esenţial acum este ce antrenament ai în a gândi şi în a te comporta în situaţii noi, care nu mai reproduc situaţiile anterioare. Ori exact aici e falimentară şcoala, e falimentară în mare măsura universitatea. Sigur, cu excepţiile de rigoare. Nu vreau să contest efortul pe care îl fac multe minţi luminate din rândul dascălilor. Dar ce să facă ei într-o lume educaţională în care programele de învăţământ sunt aceleaşi, prăfuite, în care elevul termină liceul şi nu află aproape nimic din ştiinţa secolului 20? Manuale prăfuite, care în mare măsură plictisesc, în loc să stimuleze. Problema trebuie analizată în acest cadru general pentru că, pe de o parte, avem mulţi tineri care ies din şcoală şi practic nu sunt buni la nimic. Pe de altă parte, avem această incapacitate a celor mai mulţi angajatori de a sesiza iniţiativele, minţile luminate. Sunt şi tineri care au venit şi vor să ocupe un loc pe măsură după ce au strălucit în studiile lor în străinătate şi iarăşi nu-şi găsesc locul. Din toată această reţetă actuală nu vi se pare că lipseşte pasiunea? Deci aici este un lucru esenţial care scapă. Ocup locuri de muncă, dar cu ce le ocup ? Dacă nu le ocupi cu oameni care să aibă într-adevăr o anumită competenţă, dar acea compentenţă să o exercite cu plăcere, dacă nu chiar cu pasiune, s-a terminat! Aşa cum învăţarea care nu este făcută şi de plăcere, nu-i o adevărată învăţare, a exercita o profesie fără plăcerea de a o face înseamnă a da un randament neglijabil. Să eliminăm cârpelile! Dacă noi ne rezumăm doar să cârpim lucrurile, aşa cum se face în momentul de faţă, sunt toate cârpeli, n-o să rezolvăm problema asta niciodată. Sigur, am spus că multe din aceste disfuncţii se întâmplă la nivel mondial. Da, dar una este dacă apar într- o ţară cu un standard de civilizaţie ridicat, şi alta este dacă aceste discuţii apar într- o ţară ca România care nare încă şosele ca lumea. E ceva complet diferit! Pentru noi acestea sunt o chestiune de viaţă şi de moarte. Pentru Franţa sau Germania sigur, astea sunt probleme, dar nu de gravitatea pe care o au la noi. După părerea dumneavoastră, care e motivul pentru care generaţii întregi de absolvenţi îşi găsesc astăzi din ce în ce mai greu un job? Cred că toată rădăcina răului se află în sistemul educaţional. Trebuie să ajungem la iniţiative radicale. În domeniul educaţiei, tot scenariul acesta prăfuit, cu un profesor care stă la catedră şi vorbeşte şi alţii care stau în bancă şi teoretic ei ar trebui să-l înţeleagă, dar în mare măsura elevii nici nu înteleg ce spune profesorul, sau chiar dacă îl înţeleg nu-i interesează... Dacă nu părăsim acest scenariu, dacă nu suntem capabili să venim cu programe noi, cu manuale noi, cu această înţelegere a faptului că noile generaţii vor trăi în epoca internetului mult mai puternic decât suntem noi acum, dacă nu înţelegem aceste lucruri, nu vom rezolva problema aceasta de la rădăcină, ci vom cârpi pe ici pe colo, şi lucrurile vor rămâne în esenţă, neschimbate. Elevii, în conflict cu sistemul patologic Dincolo de cârpeli, de sursele răului, de unde vine salvarea tinerei generaţii? Să ştiţi că în nici o ţară progresele esenţiale în educaţie n-au venit de sus! Astăzi, nivelul de cultură şi de instruire pe care îl presupun cele mai multe profesii e mult mai ridicat decât ieri. Un singur exemplu: noi avem un sistem educaţional care a înlemnit în despărţirea pe discipline separate care nu prea comunică între ele. Noi punem mereu accent pe competiţie (avem o inflaţie de concursuri şi olimpiade), dar nu dezvoltăm deloc capacitatea de cooperare. Cele mai multe realizări se fac în echipe în care intră diverse discipline, unele dintre cele mai îndepărtate. Or, toate astea nu au cum să vină de la ministere, să fim realişti. Lucrurile astea trebuie să vină din iniţative ale actorilor principali, nu pot veni din sistemul birocratic. Eu le spun şi elevilor din clasele superioare, în mâna voastră este schimbarea. Să ştiţi că cei mai mulţi elevi din clasele superioare simt că sunt implicaţi într- un sistem educaţional patologic, care e în conflict cu lumea de azi, cu ceea ce află ei pe Internet. Şi le spun: nu aşteptaţi să vină de sus! Că la noi mentalitatea este asta: că la toate problemele grave, ne uităm sus, să se ia măsuri. Nu se rezolvă de sus. În mâinile tinerilor sunt soluţiile! Diplome fără acoperire, şomeri pe bandă rulantă Cele mai multe diplome de liceu, de Bacalaureat, de universitate sunt diplome fără acoperire, este de părere academicianul. "Să ne intre bine în cap acest lucru. Deci ce învaţă elevul astăzi ? La ce e bun un absolvent de liceu? Eu vă spun drept, la bani marunţi nu e bun la nimic dacă se rezumă la ceea ce îi dă şcoala şi universitatea şi dacă nu e capabil, prin eforturile contextului familial, al efortului personal, al unor dotări intelectuale personale, să facă mai mult", a declarat academicianul la dezbaterea organizată de EVZ. Pentru că deocamdată tot ceea ce i se cere unui elev sau student este în primul rând să înmagazineze, să restituie şi să aplice în situaţii standard tot felul de lucruri gândite de alţii. De ce ne plictisim de job De multe ori, motivaţia principală a unui tânăr de a se ghida (la ce facultate trebuie să meargă), este motivaţia salarială. "Din acest moment, partida e pierdută. Chiar dacă şi-ar găsi un loc de muncă, randamentul său profesional ar fi un randament foarte scăzut, şi va ajunge repede la starea de plictiseală, de nevroză, de stres. De unde acest stres atât de răspândit? Din necorelarea între ceea ce oferă şcoala şi universitatea, pe de o parte, şi nevoile sociale, pe de altă parte", a mai declarat academicianul Solomon Marcu, la dezbaterea EVZ. CITIŢI ŞI:

  • DEZBATERE EVZ. Tinerii spun pas contractelor temporare
  • DEZBATERE EVZ. Soluţii pentru şomajul tinerilor
  • Banii europeni, o şansă pentru "generaţia pierdută"? MASĂ ROTUNDĂ EVZ despre şomajul în rândul tinerilor

Loading...
Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Social

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate