Editura Evenimentul si Capital

100 de ani de la Primul Război Mondial. Ziua în care Regele Ferdinand şi-a înăbuşit glasul sângelui şi a decis intrarea Românei în război împotriva Germaniei | GALERIE FOTO

Foto: Arhiva Muzeului Militar Național
Autor: | | 25 Comentarii | 2253 Vizualizari


Vezi galeria foto:

Puţine date sunt atât de importante în istoria României ca cea de 28 august 1916. Conjunctura face ca acest moment crucial să fi fost ocultat şi, mai cu seamă, falsificat în istoriografia epocii comuniste, iar după Revoluţie, nimeni nu şi-a dat osteneala să îl revalorizeze.

În 28 august 1916 (după calendarul gregorian, 14 august după calendarul iulian) România lua decizia de a se alătură Antantei şi de a intra în război împotriva Puterilor Centrale reprezentate de Germania, Austro-Ungaria (şi mai târziu Turcia, Bulgaria…) pentru eliberarea Transilvaniei şi Bucovinei. A fost începutul a doi ani de război crunt, soldat cu 1 million de victime, militari şi civili, de partea română, şi care ar fi putut să ne coste fiinţa naţională. Rezultatul a fost însă reunirea tuturor românilor- Transilvania, Basarabia, Bucovina – între aceleaşi graniţe şi naşterea României Mari. Va fi momentul fondator al naţiunii aşa cum o înţelegem azi. Şi totuşi, nici decizia de a intra în război, nici alegerea alianţelor nu a fost uşoară. Suntem datori să vorbim despre asta şi să restabilim adevărurile care au fost trunchiate. Suntem datori mai ales să nu uităm.

Consiliul de Coroană nu a dat câştig de cauză regelui

Regele Carol I, care se afla pe tronul României de 48 de ani, va convoca imediat un Consiliu de Coroană la Sinaia. Motivul acestui Consiliu : intrarea în război de partea Germaniei. Trebuie spus că regele semnase un tratat de alianţă cu Germania şi Austro-Ungaria încă din 1883, tratat care obliga partenerii să se ajute reciproc în caz de atac din partea unor forţe externe, doar că acest tratat rămăsese secret. Regele îl scotea din seif doar la o schimbare de guvern şi numai pentru a pune la curent şeful Executivului despre existenţa lui.

În momentul declanşării ostilităţilor, Carol I primise solicitarea din partea Germaniei să i se alăture imediat, iar regele era convins pe de o parte că Germania va câştiga războiul, pe de altă că România trebuie să se alăture celui mai puternic dacă doreşte să supravieţuiască.

Numai că opinia publică românească era de altă părere, şi nici şeful guvernului, Ionel IC Brătianu, nu înţelegea lucrurile de această manieră: România trebuia să se alăture Antantei, pentru a elibera Transilvania şi Bucovina sau, în cel mai rău caz, să rămână neutră. Argumentul juridic utilizat de Brătianu a fost acela că Tratatul near fi obligat să intrăm în război dacă Germania şi Austro- Ungaria ar fi fost atacate, numai că cele două erau, dimpotrivă, puterile agresoare.

A murit de inimă rea

Consiliul de Coroană (care s-a ţinut în limba franceză!) nu a dat câştig de cauza regelui. Pentru moment, România rămânea neutră.

Frământat de griji pentru soarta pe care ar fi putut-o avea România şi umilit de imposibilitatea de a-şi respecta cuvântul şi semnătura, regele a murit - s-a spus - de inima rea, câteva luni mai târziu. Găsiţi relatarea ultimelor lui zile în memoriile reginei Elisabeta (Carmen Sylva).

Întâmplarea fericită face că pe tron să urce nepotul lui Carol I, Ferdinand, căsătorit cu Maria, nepoata reginei Victoria a Angliei şi descendentă a familiei ţariste. Ferdinand, născut şi crescut în Germania, era extrem de ataşat ţării lui de adopţie (de menţionat chiar că se botezase ortodox), iar Maria era, fără nici o umbră de îndoială, favorabilă intrării în război de partea Antantei.

Şi totuşi, până în 1916, România va rămâne neutră. Prim-ministrul Brătianu foloseşte această perioada pentru a negocia cu aliaţii – în special cu Franţa – obţinerea de furnituri pentru armată, şi mai ales condiţiile în care România ar urma să între în război, adică obţinerea Transilvaniei şi Bucovinei. Brătianu era conştient că armata nu dispunea de armamentul şi pregătirea necesare pentru a face faţă războiului.

Declaraţia de război şi mobilizarea generală

Un Consiliu de Coroană este convocat în dimineaţă zilei de 14/27 august, iar decizia de intrare în război este luată. Declaraţia de război este înmânată, la Viena, de către ambasadorul nostru, Eduard Mavrocordat. Frontiera cu Austro- Ungaria este închisă şi se declară mobilizarea generală.

Pentru a înţelege de ce parte înclină balanţă în opinia publică, o privire în presa vremii ne arată că decizia a fost primită cu explozii de bucurie ; manifestaţii spontane de susţinere se organizează peste tot în Bucureşti.

În zorii zilei de 28 august, trupele române vor pătrunde în Carpaţi prin mai multe trecători.

Care era situaţia în momentul în care intrăm în război?

Pe toată perioada negocierilor cu Aliaţii, aceştia au susţinut că România trebuie să înceapă cu un atac în sud, împotriva Bulgariei. La Salonic se aflau trupele anglo-franceze comandate de generalul Salail, de la care Brătianu – pentru care atacul nu se putea face decât spre nord, spre Transilvania – aştepta să îi asigure spatele.

Aliaţii încercaseră să atragă Bulgaria de partea lor, cerând chiar României să renunţe nu doar la Cadrilater (pe care îl obţinuse în timpul războaielor balcanice), ci şi la Dobrogea. Brătianu a refuzat orice negociere în acest sens.

Bulgarii vor ataca însă cu doar câteva zile înainte de intrarea în război a României spre sud, paralizând forţele anglo-franceze de la Salonic. România se afla, aşadar, în război şi la nord şi la sud, cu cel mai lung front din Europa: 1.200 de km !

De asemenea, România spera că, la nord, Puterile Centrale nu vor reuşi să mobilizeze efective importante. Şi, într-adevăr, într-un prim timp, armatele române nu vor întâmpina prea multă rezistenţă. Doar că pe celelalte fronturi se instalează o oarecare acalmie şi germanii basculează 40 de divizii de pe frontul francez, în Transilvania !

Atacul trupelor bulgare şi germane Conducerea trupelor este încredinţată lui Erich von Falkenheim, ofiţer cu multă experienţă, dar care nu a reuşit să se impună în faţa francezilor, la Verdun. Este o pedeapsă pentru care se va răzbuna, mai târziu, pe români…Armata română este oprită din marşul ei glorios şi începe să fie împinsă spre sud.

Între timp, trupele bulgare şi germane conduse de von Meckensen atacă la sud, unde România nu se aştepta şi, mai ales, unde apărarea era extrem de slabă. Garnizoanele sunt atacate cu o violenţă greu de descris. Va urma dezastrul de la Turtucaia, după câteva zile de rezistenţă eroică din partea românilor.


Pagina 1 din 2



Alte articole din categoria: Cultură

evz.ro
libertatea.ro
rtv.net
wowbiz.ro
b1.ro
cancan.ro
infoactual.ro
unica.ro
fanatik.ro
dcnews.ro

LASA UN COMENTARIU

Caractere ramase: 1000

CITEŞTE Şi
FACEBOOK
evz.ro

Articole salvate